Cine nu are bătrâni să-i cumpere, iar cine îi are să-i îngrijească. Ce se întâmplă însă atunci când, din diferite motive, persoanele în vârstă rămân singure şi nu pot să se îngrijească singure? Soluţia vine din partea centrelor pentru bătrâni care oferă condiţii optime pentru ca cei ajunşi la vârsta a treia şă-şi ducă zilele rămase în linişte. Latura economică trece pe planul doi când e vorba de ajutorarea bătrânilor.
Un astfel de centru particular funcţionează la Marpod de mai bine de cinci ani în administrarea Fundaţiei B&B Adept, iar cele 52 de persoane asistate în prezent sunt foarte fericite. Unii dintre ei au reuşit chiar să depăşească momente critice.
Totul a început în anul 2000, când Iancu Ursu, preşedintele Fundaţiei B&B Adept a cumpărat în Marpod un bloc dezafectat pe care l-a reabilitat cu scopul de a înfiinţa un cămin pentru bătrâni. În 2004 a fost inaugurat aici Centrul rezidenţial de zi pentru persoane vârstnice care colaborează cu diferite organizaţii şi asistenţi sociali din cadrul spitalelor. „Motivul pentru care am decis să înfiinţăm acest centru a fost ajutorul pentru persoanele vârstice cu probleme. Aceste persoane efectiv au nevoie de ajutor şi ne-am gândit că putem să îl oferim”, a declarat pentru Ziarul meu Iancu Ursu. Vestea existenţei centrului a fost răspândită în toată ţara, astfel că, pe lângă persoanele asistate din judeţul Sibiu, la Marpod au ajuns şi persoane din Constanţa, Iaşi, Piteşti şi chiar Bucureşti.
Al doilea centru, după cinci ani
Principala grijă a preşedintelul Fundaţiei B&B Adept este legată de imposibilitatea de a rezolva toate cererile depuse. Potrivit acestuia numărul celora care doresc să fie asistaţi este foarte mare şi în continuă creştere. În acest sens a fost inaugurat în luna februarie un al doilea centru, la Ighişu Vechi, comuna Bîrghiş, în clădirea fostei şcoli. Astfel, locurile disponibile au fost suplimentate cu încă 48. „Aş vrea să rezolv pe toată lumea, dar niciodată nu o să pot chestia asta. A fost foarte bine până când am avut locuri. Acum sunt pentru că am deschis şi la Ighiş, dar telefonul sună non-stop şi se vor ocupa repede şi acestea. Sunt cereri multe, se face o listă de aşteptare şi în funcţie de gravitatea situaţiei persoanele sunt cazate”, spune Ursu.
Deşi are acelaşi caracter şi sunt implicate aceleaşi persoane, acest al doilea centru funcţionează în cadrul unei asociaţii, „Cornelia şi Bobu”, condusă de fica lui Ursu. Fosta şcoală din Ighişu Vechi a reprezentat spaţiul ideal, cu potenţial extraordinar pentru extinderea centrului. Condiţia pusă de Primăria Bîrghiş pentru ca această clădire să poată fi folosită a fost asigurarea a cinci locuri pentru persoanele din comună care au nevoie. După această nouă investiţie sunt disponiblile peste 120 de locuri, dintre care 52 sunt ocupate. În camere sunt cazaţi unul, maxim doi asistaţi, în conformitate cu normele europene care spun că spaţiul necesar fiecărei persoane este de 7 metri pătraţi.
Investiţii morale
Preşedintele fundaţiei spune că nu poate fi vorba de o afacere în sine, deoarece aceste centre se autofinanţează, iar fondurile suunt folosite pentru asigurarea condiţiilor şi serviciilor pentru persoanele vârstice. Pe lângă sponsorizări, o parte din bani provin chiar de la cei asistaţi, 60 de procente din pensiile celor cazaţi revin centrului pentru asigurarea celor necesare. La Marpod, datorită faptului că centrul are o oarecare vechime, se primesc în fiecare lună, din partea statului, 250 de lei pentru fiecare persoană.
Şi când vine vorba de investiţii, Iancu Ursu nu pune foarte mare accent pe partea financiară. „Nu pot spune o cifră exctă investită în decursul anilor, pot să spun însă că s-a investit multă preocupare pentru ajutorarea persoanelor vârstice”, mărturiseşte Iancu Ursu.
Locuri de muncă
Aceeaşi preocupare pentru ajutorarea persoanelor vârstice este şi condiţia principală pe care trebuie să o îndeplinească cei care au ocupat locurile de muncă puse la dispoziţie de fundaţie. „E greu să lucrezi cu oamenii, dar mie imi place ceea ce fac, aşa încât sunt foarte mulţumită de locul de muncă”, a declarat una dintre infirmiere. Pe lângă aceştia, asistaţii beneficiază de serviciile personalului calificat, asistenţi sociali, infirmiere, asistenţi medicali. Cu toate acestea, centrele nu sunt cămine-spital unde asistenţa medicală este prioritară, caracteristica principală este asigurarea unei bătrâneţi liniştite. Astfel, pe lângă cazare, petru mese pe zi şi igienă personală pentru persoanele care nu se pot întreţine singure se oferă acces la televizor, telefon şi vizite la aparţinători cu mijloacele de transport ale fundaţiei. Totodată, săptămânal se organizează excursii pentru delectarea asistaţilor.
Fiecare persoană, un caz special
În ceea ce priveşte cazurile speciale, Ursu spune că fiecare persoană poate fi tratată ca un caz special. Cu toate acestea, preşedintele fundaţiei spune că unul dintre cazuri este într-adevăr deosebit. Deşi centrul este dedicat persoanelor în vârstă, s-a acceptat cazarea unei femei de 36 de ani care este nevăzătoare complet şi are nevoie de dializă de trei ori pe săptămână. Singura rudă a femeii, fica sa, este plecată în străinătate, iar cei care au adus-o la Marpod, după ce a fost refuzată de alte centre din ţară, sunt foştii colegi. „A fost chiar o dramă pentru ea şi nu credea că cineva poate să îi deschidă o uşă. Ea a fost cântăreaţă la viaţa ei. Colegii au intervenit pentru a o ajuta, i-au fost foarte aproape. S-a integrat în colectivul centrului, nu mai plânge şi se simte foarte bine”, spune Ursu.
Buna dispoziţie şi amabilitatea domneşte în acest centru. Cu aceeaşi amabilitate am fost întâmpinaţi şi de domnul Vaicăr Ion, care a ajuns la Marpod în 25 februarie 2008. Ne-a primit cu bucurie când am vrut să îi punem câteva întrebări, însă zâmbetul s-a şters când şi-a amintit de familie. I s-au umezit ochii de lacrimi şi i-a tremurat vocea când ne-a spus că are o fică pe care nu a mai văzut-o de cinci ani. „Mai am un singur copil, o fată care e asistentă medicală. S-a căsătorit cu un ofiţer SRI şi a plecat din ţară, nu ştiu unde e. Nu m-a mai căutat din 2004”, a spus nea Ion, fost cadru militar. Aceelaşi dor pentru cei dragi i s-a citit în glas şi atunci când ne-a vorbit despre soţia sa. Aceasta a decedat din cauza unui cancer după ce a urmat diverse tratamente în toată ţara, de la cele medicale la terapii prin bioenergie. Nea Ion spune că acum se simte foarte bine în cadrul centrului şi se înţelege foarte bine cu toată lumea. Cu toate că se află într-un scaun cu rotile, când la plecare a schiţat un gest ca şi cum ar fi vrut să ne salute din picioare.
Totul a început în anul 2000, când Iancu Ursu, preşedintele Fundaţiei B&B Adept a cumpărat în Marpod un bloc dezafectat pe care l-a reabilitat cu scopul de a înfiinţa un cămin pentru bătrâni. În 2004 a fost inaugurat aici Centrul rezidenţial de zi pentru persoane vârstnice care colaborează cu diferite organizaţii şi asistenţi sociali din cadrul spitalelor. „Motivul pentru care am decis să înfiinţăm acest centru a fost ajutorul pentru persoanele vârstice cu probleme. Aceste persoane efectiv au nevoie de ajutor şi ne-am gândit că putem să îl oferim”, a declarat pentru Ziarul meu Iancu Ursu. Vestea existenţei centrului a fost răspândită în toată ţara, astfel că, pe lângă persoanele asistate din judeţul Sibiu, la Marpod au ajuns şi persoane din Constanţa, Iaşi, Piteşti şi chiar Bucureşti.
Al doilea centru, după cinci ani
Principala grijă a preşedintelul Fundaţiei B&B Adept este legată de imposibilitatea de a rezolva toate cererile depuse. Potrivit acestuia numărul celora care doresc să fie asistaţi este foarte mare şi în continuă creştere. În acest sens a fost inaugurat în luna februarie un al doilea centru, la Ighişu Vechi, comuna Bîrghiş, în clădirea fostei şcoli. Astfel, locurile disponibile au fost suplimentate cu încă 48. „Aş vrea să rezolv pe toată lumea, dar niciodată nu o să pot chestia asta. A fost foarte bine până când am avut locuri. Acum sunt pentru că am deschis şi la Ighiş, dar telefonul sună non-stop şi se vor ocupa repede şi acestea. Sunt cereri multe, se face o listă de aşteptare şi în funcţie de gravitatea situaţiei persoanele sunt cazate”, spune Ursu.
Deşi are acelaşi caracter şi sunt implicate aceleaşi persoane, acest al doilea centru funcţionează în cadrul unei asociaţii, „Cornelia şi Bobu”, condusă de fica lui Ursu. Fosta şcoală din Ighişu Vechi a reprezentat spaţiul ideal, cu potenţial extraordinar pentru extinderea centrului. Condiţia pusă de Primăria Bîrghiş pentru ca această clădire să poată fi folosită a fost asigurarea a cinci locuri pentru persoanele din comună care au nevoie. După această nouă investiţie sunt disponiblile peste 120 de locuri, dintre care 52 sunt ocupate. În camere sunt cazaţi unul, maxim doi asistaţi, în conformitate cu normele europene care spun că spaţiul necesar fiecărei persoane este de 7 metri pătraţi.
Investiţii morale
Preşedintele fundaţiei spune că nu poate fi vorba de o afacere în sine, deoarece aceste centre se autofinanţează, iar fondurile suunt folosite pentru asigurarea condiţiilor şi serviciilor pentru persoanele vârstice. Pe lângă sponsorizări, o parte din bani provin chiar de la cei asistaţi, 60 de procente din pensiile celor cazaţi revin centrului pentru asigurarea celor necesare. La Marpod, datorită faptului că centrul are o oarecare vechime, se primesc în fiecare lună, din partea statului, 250 de lei pentru fiecare persoană.
Şi când vine vorba de investiţii, Iancu Ursu nu pune foarte mare accent pe partea financiară. „Nu pot spune o cifră exctă investită în decursul anilor, pot să spun însă că s-a investit multă preocupare pentru ajutorarea persoanelor vârstice”, mărturiseşte Iancu Ursu.
Locuri de muncă
Aceeaşi preocupare pentru ajutorarea persoanelor vârstice este şi condiţia principală pe care trebuie să o îndeplinească cei care au ocupat locurile de muncă puse la dispoziţie de fundaţie. „E greu să lucrezi cu oamenii, dar mie imi place ceea ce fac, aşa încât sunt foarte mulţumită de locul de muncă”, a declarat una dintre infirmiere. Pe lângă aceştia, asistaţii beneficiază de serviciile personalului calificat, asistenţi sociali, infirmiere, asistenţi medicali. Cu toate acestea, centrele nu sunt cămine-spital unde asistenţa medicală este prioritară, caracteristica principală este asigurarea unei bătrâneţi liniştite. Astfel, pe lângă cazare, petru mese pe zi şi igienă personală pentru persoanele care nu se pot întreţine singure se oferă acces la televizor, telefon şi vizite la aparţinători cu mijloacele de transport ale fundaţiei. Totodată, săptămânal se organizează excursii pentru delectarea asistaţilor.
Fiecare persoană, un caz special
În ceea ce priveşte cazurile speciale, Ursu spune că fiecare persoană poate fi tratată ca un caz special. Cu toate acestea, preşedintele fundaţiei spune că unul dintre cazuri este într-adevăr deosebit. Deşi centrul este dedicat persoanelor în vârstă, s-a acceptat cazarea unei femei de 36 de ani care este nevăzătoare complet şi are nevoie de dializă de trei ori pe săptămână. Singura rudă a femeii, fica sa, este plecată în străinătate, iar cei care au adus-o la Marpod, după ce a fost refuzată de alte centre din ţară, sunt foştii colegi. „A fost chiar o dramă pentru ea şi nu credea că cineva poate să îi deschidă o uşă. Ea a fost cântăreaţă la viaţa ei. Colegii au intervenit pentru a o ajuta, i-au fost foarte aproape. S-a integrat în colectivul centrului, nu mai plânge şi se simte foarte bine”, spune Ursu.Buna dispoziţie şi amabilitatea domneşte în acest centru. Cu aceeaşi amabilitate am fost întâmpinaţi şi de domnul Vaicăr Ion, care a ajuns la Marpod în 25 februarie 2008. Ne-a primit cu bucurie când am vrut să îi punem câteva întrebări, însă zâmbetul s-a şters când şi-a amintit de familie. I s-au umezit ochii de lacrimi şi i-a tremurat vocea când ne-a spus că are o fică pe care nu a mai văzut-o de cinci ani. „Mai am un singur copil, o fată care e asistentă medicală. S-a căsătorit cu un ofiţer SRI şi a plecat din ţară, nu ştiu unde e. Nu m-a mai căutat din 2004”, a spus nea Ion, fost cadru militar. Aceelaşi dor pentru cei dragi i s-a citit în glas şi atunci când ne-a vorbit despre soţia sa. Aceasta a decedat din cauza unui cancer după ce a urmat diverse tratamente în toată ţara, de la cele medicale la terapii prin bioenergie. Nea Ion spune că acum se simte foarte bine în cadrul centrului şi se înţelege foarte bine cu toată lumea. Cu toate că se află într-un scaun cu rotile, când la plecare a schiţat un gest ca şi cum ar fi vrut să ne salute din picioare.
